Capitolul 1-New term…New friend?

Bella POV

– Haide, haide! mi-am rugat vechia camioneta in timp ce conduceam spre scoala.
A te trezi tarziu in prima zi de scoala dupa vacanta de primavara nu era o idee chiar atat de buna daca voiam sa-mi mentin perfectul meu record, ceea ce ma straduiam sa fac. Dar stiam ca notele mele extrem de bune si recordul fara pata erau probabil cauzate de lipsa mea de popularitate. Adica, nu ma suparam daca oamenii spuneau tot felul de chestii nu chiar dragute pe la spatele meu si in fata mea, dar era putin aiurea sa nu am pe nimeni sa ma sprijine. Sau pe cineva care sa vorbeasca civilizat cu mine. Asta chiar este tot ce cer de la viata.
Mda, stiu ca o fata noua incepe scoala astazi, am raspuns unui gand trecator, dar nu aveam prea mari sperante in legatura cu ea. Ea era ruda cu Edward Cullen; iar asta va asigur ca spune totul.
Edward Cullen era rebelul scolii, baiatul rau. Desigur, era cel mai sexy tip din lume si fiecare fata din scoala si-ar fi vandut sufletul pentru el… inafara de mine. Ochii lui uimitori, verzi ca smaraldele, parul lui ciudat de culoarea bronzului si muschii socanti nu ma afectau cu nimic. Mda, el este un tip superb si nu mi-e frica sa admit asta, dar niciodata sa nu te iei dupa aparente. Iar eu stiam ce este in spatele aparentelor: un „crai” usuratic, care nu dadea doi bani pe fetele pe care cu un zambet le ametea si le scotea la o aventura de o noapte, dupa care le zvarlea ca pe niste carpe, fara sa-i pese ca le frangea inimile. Dar paream sa fiu singura fata din liceul Forks care vedea asta. Sau singura careia ii pasa. Ma rog, ati prins ideea.
Era un lucru bun ca il uram, deoarece se vedea de la posta ca si el ma ura pe mine. Asta fusese evidentiata de multe ori, cea mai recenta acum doua zile.
Am oftat in timp ce parcam masina in spatiul meu. Nu aveam spatii de parcare aliniate sau chestii de genul, dar eu parcam acolo de cand incepusem aici. Probabil din cauza ca era cel mai indepartat loc de scoala; un proscris, ca mine.
Mi-am insfacat ghiozdanul si am sarit afara din camioneta, incepand sa fug prin ploaia care era nelipsita aici in Forks. M-am miscat cat de repede am putut, iar clopotelul suna chiar dupa ce eu ma lasasem sa cad in scaunul meu. Dupa ce mi-am tras suflul si am citit de cateva ori lectia, mi-am scos copia din La Rascuce De Vanturi si am inceput sa citesc.
Doar dupa cateva minute dupa ce am ajuns eu, doamna Marshall intra pe usa.
– Buna dimineata, clasa. Asezati-va va rog.
Nu se schimba nimic. Zumzaiala convorbirilor continua netulburata. Doamna Marshall absorbi o gura mare de aer si tipa:
– Taceti din gura!
Toti se linistira.
– Multumesc, spuse doamna Marshall. Am ignorat-o si mi-am infundat nasul mai adanc in cartea mea. Eram atat de absorbita incat nu am observat linistea total ciudata cand usa se deschise, apoi se inchise la loc. Nu am observat schimbarea decat cand o voce de clopotel incepu sa vorbeasca.
– Um… imi pare rau ca am intarziat, doamna, spunea ea. Intr-un sfarsit, m-am uitat si eu in sus pentru a ma holba, ca toata lumea, la fata care statea in cadrul usii.
Ea avea un par scurt, negru ca abanosul aranjat in toate partile, ca la un arici, deasupra ochilor de un albastru stralucitor, ca seninul cerului de vara. Era mica si scunda – imi amintea de un spiridus – si ceea ce purta erau fara doar si poate de firma. Puteam practic sa aud toti baietii din clasa palpitand. Mi-am dat ochii peste cap: noul Cullen.
– Ah… Tu trebuie sa fii Alice Cullen, spuse doamna Marshall, si puteam spune ca incerca din toate puterile sa nu fie dezagreabila. Parea sa-i fie greu si nu o acuzam; adica, numai cu cateva saptamani in urma cel mai „faimos” baiat din scoala a aruncat o caramida prin geamul masinii ei pentru ca il notase cu un foarte meritat F, iar acum, sora lui statea in fata ei.
– Da, replica Alice Cullen. Iertati-ma pentru intarziere. Fratele meu ne-a condus la scoala – cred ca asta inseamna ceva.
– Poti sa spui asta din nou, mormai doamna Marshall. Scutura din cap si flutura mana ingaduitoare. Ia loc.
Ochii frumosi ai lui Alice zburara deasupra clasei in cautarea unui loc liber. Din locul meu, din spate, i-am putut vedea pe toti colegii mei intepenind, o exteriorizare a dorintei ca ea sa se aseze langa ei. Pentru o clipa, era ca si cum le puteam citi mintile: Alice arata super si ii va apropia de Edward. Mi-am dat ochii peste cap si eram cat pe-aci sa ma apuc de citit, cand Alice facu ceva ce ma uimi. Ranji radioasa in timp ce trecea printre banci si se aseza in locul liber de langa mine. Am clipit socata. Scuzati-ma, dar in ce ciudata dimensiune paralela ar vrea un Cullen sa stea langa mine?
– Salut, spuse ea zambind.
– Uh… buna, am murmurat. Puteam simti privirile colegilor gaurindu-ma, dar i-am ignorat.
– Ai avut o vacanta buna?
– Um… da, cred. A fost… linistita, am replicat pe jumatate sincera. Nu chiar atat de linistita, mai mult… plictisitoare. Dar tu? am intrebat-o.
– Desigur ca da! Am mers la o gramada de magazine! exclama ea cu ochi stralucind.
M-am luptat cu impulsul usor de explicat de a-mi da ochii peste cap. Ce era cu fete si cumparaturile, oricum? Eu nu ma chiar potrivesc in tiparul de adolescent tipic – cel mai probabil o alta cauza pentru lipsa de popularitate, la naiba – dar nu puteam vedea ce era atat de distractiv la cumparaturi oricum. Poate eu si Alice nu ne vom intelege prea bine. Mai ales cand va afla ca toata scoala ma uraste.
– Eu am fost inainte la o scoala in Biloxi, dar nu mi-a placut prea mult asa ca parintii mei au spus ca pot veni aici cu fratele meu, continua Alice.
– Edward, am marait eu.
– Il cunosti? Sprancenele ei fin desenate se unira.
– Eu… m-am blocat la timp, inainte sa spun „il urasc” cum intentionam. Asta nu cred ca i-ar veni bine la inima lui Alice. Il… Il cunosc, am continuat. Sunt fortata sa stau cu el la Biologie.
Bravo Bella, ai dat-o in bara si mai rau. Asta este ideea ta despre magulire?
– Oh. Alice se holba la mine pentru un moment. Imi venea sa-mi trag palme singura, daca treaba asta nu ar face-o Alice sau unul dintre asa zisii „prieteni” ai lui, daca ar afla ce am spus.
– Scuze, i-am spus tinandu-mi privirea in carte.
– Am sa-ti dau un sfat, murmura ea.
Fu randul meu sa ma holbez la ea.
– De ce?
– Pentru ca pari o persoana draguta. Sunt sigura ca ne vom imprieteni, si nu vreau sa-ti distrugi viata, replica Alice.
– Um… bine. Nu ma puteam gandi la altceva ce puteam spune.
– Nu-ti da intalniri cu fratele meu. Nu vorbi cu fratele meu. La naiba, stai departe de fratele meu! spuse ea cu dintii inclestati.
A spune ca eram surprinsa nu ar fi exprimat ceea ce simteam acum. De ce as vrea eu sa fiu pe undeva pe langa Edward Cullen? Si de ce mi-ar da el voie s-o fac? Doamne. Cred ca va afla adevarul in curand.
– Nu te ingrijora. Asta nu are sa se intample, am spus dupa o pauza destul de lunga.
– Nu, vorbesc serios! exclama Alice, neparand sa proceseze cuvintele mele. El este un porc arogant si… stai, ce-ai spus?
– Il urasc pe fratele tau. El este un porc arogant, ceva gen playboy. Nu vreau sa te jignesc pe tine, tu esti draguta, dar asta-i adevarul.
– Spune inca odata? se holba Alice la mine cu ochii cat cepele.
– Playboy, crai… ma rog, sunt alte denumiri pentru un barbat care…
– Da, stiu ce vrei sa spui cu asta! Dar tocmai ai spus ca il urasti pe fratele meu? Alice arata total socata, de parca vazuse o vaca sarind peste Luna.
– Da, am spus incet, nefiind singura daca a fost ofensata, asa ca am adaugat: Sentimentul este reciproc oricum.
– Reciproc? Adica, te uraste si el? intreba Alice masurandu-ma de sus pana jos in timp ce eu dadeam din cap. Sunt surprinsa, continua ea. Tu pari a fi tipul lui.
Am tremurat.
– Are un tip? Credeam ca orice parasuta este tipul lui daca este de acord in a se culca cu el cand are el chef. Mi-am dat ochii peste cap si mi-am amintit ca Alice era sora lui.
Din nou.
– Scuze.
Dar, spre usurarea mea, ea radea.
– Asta este foarte adevarat, spuse ea, si nu m-ai jignit deloc. Nu am ce face daca sunt ruda cu el, si sper ca asta nu va fi un obstacol in drumul prieteniei noastre. Cred ca o sa ne inteleg perfect. Ranji la mine. Unite de ura impotriva fratelui meu. Nu am crezut ca voi intalni o alta fata care nu-l idolatrizeaza.
Fu randul meu sa rad. Poate am gresit inainte; poate Alice si cu mine putem fi prieteni pana la urma…
***
– Ugh. Uita-te la el cum se plimba pe aici de parca detine locul asta. Magar stupid, isi tranti Alice furculita pe masa si isi impinse farfuria cu paste, dezgustata.
M-am intors sa ma uit in directia in care se uita si ea. Edward mergea ca de obicei spre masa lui „super”, cu o blonda superba agatata de bratul lui, care arata ca si cum urma sa se hiperventileze in orice secunda. Mi-am dat ochii peste cap cand am recunoscut-o: Shelby Cummings, o fata de la Seniori. Dar, din nou, Edward putea avea pe orice voia, chiar daca era cu 20 de ani mai batrana.
– Care-i faza, este masa lui sau ceva de genul? clocoti Alice in timp ce la masa fratelui ei toti se intorceau sa vorbeasca cu el, toti odata.
– Ceva de genul, am murmurat uitandu-ma in farfuria mea cu pasta. Cred ca este un fel de cult. Unul malefic.
Alice pufni.
– Deci cine sunt toti tipii si fetele cu care sta el, oricum?
– Gasca lui si sleahta de fane, am raspuns.
– Are fane? ridica Alice o spranceana.
– Pai, da. Si cred ca noi doua suntem singurele fete care nu fac parte din el. Pentru numele lui Dumnezeu, unii au si tricouri, e ca o religie! Cum am mai spus, malefic.
Alice rase.
– Nu glumesc.
Dar atentia lui Alice era din nou concentrata pe masa lui Edward.
– Cine este blondul?
– Jasper Hale. Sora lui, Rosalie Hale, a fost intr-un fel versiunea feminina a lui edward pana cand a absolvit anul trecut, as aca desigur, el este in gasca lui Edward. M-am strambat. Stii, nu m-am gandit niciodata prea bine la asta, dar Jasper are un singur lucru in comun cu Edward: iscarea scandalulilor. El este rebelul tacut, pe cand Edward este unul zgomotos, foarte zgomotos. Si, cea mai mare diferenta, nu l-am vazut niciodata cu o fata atarnand de el, cum este Edward. Are o multime de fete dupa el, evindent, dar nu accepta avansurile niciuneia. Personal, cred ca e gay. Sau emo. Sau amandoua.
M-am oprit din vorbit pentru a lua o gura din suc. Sincer, incepeam sa sun ca Jessica, adica moara stricata. Am uitat sa mentionez si patetica?
– E gay? Ochii lui Alice se marira considerabil.
Am dat din umeri.
– Nu stiu. Pana la urma, nu l-am vazut nici cu un ins atarnat de el. De ce? Esti interesata? am tachinat-o.
– Desigur ca nu! Adica, este prietenul lui Edward! se uita Alice urat la mine, si privirea aceea fu destul sa ma faca sa-mi iau cuvintele inapoi.
– Glumeam, Alice.
Strambandu-se, ea isi trase incet pastele in fata si incepu sa invarta furculita prin ele.
– Deci, ce ora mai avem?
– Pai… Trigonometrie si… oh, nu!
– Ce? se sperie Alice.
– Psihologie… am gemut eu. Urasc ora asta.
– E chiar asa de rau? se amuza ea.
– Eh, subiectul in sine nu este chiar atat de rau, dar fratele tau este si el la ora asta, si are acest enervant obicei de a-mi face viata cat mai mizerabil posibil. Ca sa nu mai spun despre domnul Marshall, sotul profesoarei de Engleza, care este foarte pasionat de materia pe care o predamsi chiar foloseste soareci ca sa demonstreze cum merge mintea umana. Cred ca va trebui sa observam pesti astazi… am meditat.
– Care-i treaba cu pestele? intreba Alice tragand inca o privire la masa lui Edward.
– N-am nicio idee, dar ultima tema pe care ne-a dat-o a fost sa meditam o ora inainte de a veni la scoala ca sa vedem daca devenim mai calmi.
Alice pufni.
– Desigur, Edward a folosit asta ca scuza sa intarzie la ore, am continuat scarbita. Tu cand ai psihologia?
– Nu o am. Nu fac ore de psihologie deloc, declara Alice cu ochii inca pe Jasper Hale.
Am oftat, si m-am intors spre masa „super” exact la timp ca sa il vad pe Edward ridicandu-se si indreptandu-se spre tomberonul de langa masa alaturata noua pentru a-si arunca tava plina cu mancare neatinsa.
– Alerta, un idiot se apropie, bolborosi Alice.
Dar Alice era Alice, si incepeam s-o cunosc destul de bine de-acum. Isi impinse piciorul in fata fratelui ei care tocmai trecea pe langa noi, facandu-l sa se impiedice. El scapa tava plina de paste pe podea, de unde pastele zburara pe rochia lui Shelby, distrugand-o. Ea chitai ca o snoaba ce este, in timp ce el isi recapata echilibrul si se intorcea sa se uite la cine ii pusese piedica.
Asta are sa fie una buna.
– Alice, am soptit speriata, observand ca toata lumea din cantina se holba la noi.
– Ooops, scuze, Eddie, spuse ea cu ochii ei albastri stralucind inocenti. Cred ca va trebui sa fiu atenta de-acum unde imi pun picioarele mele mari.
Edward se uita incruntat la ea si tipa furios:
– Alice, ce naiba ai… Dar atunci ma vazu pe mine si vocea lui cobori. De ce stai cu ea?
– Numele ei este Bella, marai Alice. Si este prietena mea.
Am privit-o cu neincredere. Serios? Eram prietena ei?
– Nu-mi paca care este numele ei! sasai Edward. Incerci cumva sa-mi distrugi reputatia? Pentru ca merge!
M-am inrosit si mai tare in timp ce mai multi elevi se intorceau sa se holbeze la noi. Perfect. Absolut perfect.
– O crezi sau nu, Edward, dar reputatia ta nu este una de care ar trebui sa te mandresti!
Edward se incrunta la ea, si expresia fetei ii era cu adevarat infricosatoare. Dar Alice nu clipi o geana si se holba la el cu o expresie la fel de ucigatoare. Insa Edward facu ceva care surprinse toata cantina. In loc sa raspunda cu insulte ucigatoare, se intoarse brusc si iesi din cantina.
Toti, incluzandu-ma pe mine, se holbara la Alice. Edward nu se daduse batut niciodata astfel.
– La ce va uitati? facu Alice privind imprejur cu expresia aia de spiridus criminal. Aproape imediat, oamenii isi intoarsera ochii spre mancarea lor. Atunci, Alice zambi si isi ridica mana in sus.
Si atunci mi-am dat seama de doua lucruri care erau clare: Alice Cullen nu era cineva cu care te puteai juca fara sa te arzi si… Alice chiar era prietena mea. I-am zambit in chip de raspuns si mi-am izbit mana de a ei, felicitand-o.
Din perspectiva lui Edward
– Cine-i fata cea noua? intreba Mitchell dupa ce am iesit din cafenea.
Stupida de Alice. De ce nu a putut sa stea si ea acolo la liceul ei tampit? Acum trebuia sa admit ca sora mea statea cu cea mai nasoala persoana din scoala. Hei, nu ca nu admit adevarul, Bella putea fi o persoana draguta, si era frumoa… frumusica, dar era atat de enervanta.
Si cand am devenit atat de superficial? Am scuturat din cap, incercand sa alung gandurile care imi aminteau despre motivul pentru care ma ascundeam in spatele unei vieti care nu era a mea.
– Numele ei e Alice, am replicat eu, fara sa ma gandesc.
Idiotule, m-am apostrofat singur. Acum are sa te intrebe de unde stii asta.
– De unde stii asta? intreba Lindsay. De ce Cole se intalneste cu o enervanta ca ea?
– Ea este… um, sora mea, am marturisit, incercand sa ignor intrebarile lui Mason. Stiam ce urma sa zica: ,,De ce a venit aici?,,
– Nu stiam ca ai o sora, spuse Carter.
Mi-am dat ochii peste cap.
– Asta pentru ca nu v-am spus niciodata. Ugh, am psihologia acum, am gemut schimband subiectul.
– Ma intreb ce proiect stupid ne-a pregatit de data asta. A spus Mason, salvandu-ma.
-Dacă este ceva de meditat, domnul Marshall, ar putea fi gasit mort in seara asta in patul lui. „A spusConnor, trecandu-si degetele prin părul lui maro, aparent îngropat în gândurile sale proprii, care, probabil, constau în încercarea de a descoperi cea mai bună cale de uciderea domnului Marshall.
Spre deosebire de Connor, domnul Marshall nu are minte prea multa. Sigur că este este … ciudat şi bine, ciudat, dar este singurul profesor din şcoală, care ma lasa sa scap. El nici nu ma trimite la director chiar daca petrec cea mai mare din timpul meu acolo. Nu pentru că eu sunt mereu obraznic, ci doar pentru că întotdeauna am fost prins.
-Poate ne va face sa ne uitam dupa un ou. A spus Mitchell. Am citit ceva despre o scoala care a facut asta.
-Oh! Am inceput noi sa randem. Mitchell a citit ceva!
S-a rusinat si noi am tacut.
-Cred ca ne vedem mai tarziu. Am spus eu in timp ce clopotelul suna, anuntand urmatoarea ora.Sper ca nu e nimic prea drastic.

Prefata

– Intra, Cullen, striga plictisit domnul Hudson . Era obisnuit ca Cullen sa stea la usa biroului sau. De fapt, nici nu mai avea nevoie sa auda ciocaniturile puternice ca sa isi dea seama de persoana care astepta sa intre. Iar asta nu avea nimic de-a face cu usa pe jumatate de sticla a camerei.

Usa se deschise, si un baiat inalt, de 17 ani intra cu o mutra la fel de plictisita ca tonul directorului.

– Domnule Hudson, saluta el si se aseza pe scaunul din fata biroului. Soarele se juca in parul lui ciufulit, de culoarea bronzului, iar ochii lui mari, verzi ca smaraldele licareau cu ironie in timp ce isi punea picioarele pe birou ca si cum ar fi fost cel mai normal lucru din lume. Ceva ce, probabil, pentru el chiar era.

– Picioarele jos de pe birou, striga Hudson.

– Da, domnule, replica Edward Cullen batjocoritor, lasandu-si picioarele in jos.

Maxilarul domnului Hudson se inclesta, lasand la iveala enervarea lui in legatura cu raspunsul sarcastic al tanarului, dar nu spuse nimic. Numara mental pana la zece si apoi ofta.

– De ce esti aici, Cullen?

– Pentru ca am spus adevarul, raspunse baiatul pe o voce inocenta. Ah, si pentru aruncarea unei caramizi prin geamul masinii doamnei Marshall. Dar practic, ea a cerut-o.

Hudson isi lasa obosit instant capul intr-o mana, ignorand ultima parte din raspuns.

– Pentru ca ai spus adevarul cui?

– Lui Swan.

Tonul lui era aspru, iar fata lui perfecta capata o expresie atat de amenintatoare, incat si un vampir ar fi dat inapoi.

– Presupun ca vorbesti de Isabella Swan? intreba directorul pe un ton mustrator, dar de asemenea iubitor, de parca vorbea despre un obiect dintr-o colectie rara. Ea este un student numai cu note bune si cu un comportament extrem de respectuos, Cullen. Ea are un viitor stralucit inainte, total diferit de ceea ce ai tu in acest moment. In loc sa ii spui lucruri urate, mai bine te-ai purta frumos cu ea.

– Am zis ca i-am spus adevarul, nu ca i-am spus lucruri urate, zambi baiatul ironic.

– Edward. Esti in biroul meu. Evident, pentru tine, aceste doua lucruri nu sunt in mod reciproc incluse, caci daca ar fi nu ai sta in acest scaun chiar acum!

– Imi pare rau domnule, nu stiu ce vreti sa spuneti prin „in mod reciproc incluse”.

– Vreau sa spun ca este acelasi lucru! tipa Hudson, chelia lui mare incepand sa se inroseasca. Asta este exact ce vreau sa spun! Ai un mare potential, Edward, dar tu il cheltuiesti si il irosesti in a face probleme. Pumnul lui Hudson se izbi de birou facand cateva foi sa cada, dar Edward nici nu se gandea sa se aplece sa le ia. Nu te voi mai pedepsi, continua directorul nervos, pentru ca tu stii ca aruncarea unei caramizi prin geamul masinii unui profesor este gresita, si de asemenea stiu ca suspensia nu are niciun efect. Edward, oricat urasc sa „renunt” la un elev, nu mai pot continua in a incerca sa invat ceva de ne-invatat, in cazul tau. Considera asta ultimul avertisment pe care ti-l mai dau.

– Ultimul avertisment inainte de ce? intreba Edward ridicand o spranceana.

– Exmatriculare, raspunse domnul Hudson rece.

Edward isi dadu ochii peste cap, ultima speranta a directorului de a-l speria naruindu-se, apoi se ridica de pe scaun cu un zambet indiferent.

– Mersi domnule H. Mi-a placut sa am aceasta conversatie… desi o avem de 5 ori pe zi.

Cu aceste cuvinte, se intoarse pe calcaie si parasi camera.

– Te-am atentionat sa nu-mi mai spui domnul H! striga domnul Hudson dupa el, fata luandu-i culoarea nu prea sanatoasa a rosiei.

Oftand, domnul Hudson isi inclesta dintii din nou si isi inchise ochii, incepand sa numere pana la 10 si bolborosind ceva despre „par alb” desi nu prea avea prea mult par ramas pentru a se mai albi. Dar inainte sa ajunga la numarul sapte, cineva il intrerupse.

– Um, domnule Hudson?

Directorul deschise ochii pentru a vedea un om in jur de 40 de ani, cu parul carunt, stand in fata lui.

– Da, domnule Marshall?

„ O fi venind sa se planga impotriva blestematului de Cullen… Nu de alta, dar am impresia ca masina sotiei lui, profesoara de Engleza este un Skoda scump” gandi domnul Hudson jucandu-se nervos cu nasturele costumului.

– Imi pare rau domnule, dar nu m-am putut opri sa nu aud conversatia dumneavoastra cu domnul Cullen, si cred ca am o solutie la problema dumneavoastra.

– Daca crezi ca ai vreo pedeapsa care sa mearga pe Cullen, pe cel mai rau din toti „baietii rai” pe care i-am avut in tote generatiile, atunci ai permisiunea mea s-o incerci, si de asemenea, urarea de care chiar ai nevoie: Mult noroc!

– Ei bine… este putin cam trasa de par… si va lua ceva timp…. dar sunt destul de sigur ca va merge, declara domnul Marshall.

– S-o auzim deci, spuse domnul Hudson, incruntandu-se la tonul misterios al singurului profesor de psihologie din liceul din Forks.

Dupa cateva minute bune, si intreruperi dese, domnul Hudson paru sa inteleaga. De fapt, parea sa-l amuze.

– Isabellei nu-i va placea asta, rase el. Oricum, este o idee ingenioasa.

– Amandoi vor avea cate ceva de invatat de la celalalt.

– Deci, Marshall, Cullen va mai fi in aceasta scoala doar pana cand se termina proiectul. Daca baiatul nu se schimba pana atunci, il voi exmatricula mai repede decat ar putea Cullen sa arunce o caramida pe geamul masinii mele… si cred si eu ca poate face asta a naibii de repede! concluziona Hudson, indicand usa, subtil sugerand ca vroia ca profesorul sa paraseasca biroul.

– Da, domnule. Multumesc, domnule, exclama Marshall recunoscator si se grabi afara.

Un ranjet mare i se latea pe fata in timp ce mergea pe coridoarele liceului, nerabdator sa-si puna planul in actiune. „De ne-invatat, intr-adevar! El, Stephen Timothee Marshall, va fi cel care va dovedi ca nu exista elev care nu poate fi invatat minte. Pana la urma, nu poti subestima puterea mintii umane… si psihologiei din spatele ei…

Buna!

Buna! Ma numesc Larisa, dar prietenii imi spun Lizzie:). Am 15 ani impliniti de curand.
Traduc fanficul ,,A hard way to learn a lesson,, . Astept cu nerabdare noii mei critici, adica voi! :*:*