Capitolul 5-Snap Chemestry

In drum spre casa am stat in spate langa o Alice cu un ranjet nebun. Mi-am dat ochii peste cap si m-am uitat afara pe fereastra , amintindu-mi de conversatia pe care am avut-o cu cateva minute mai devreme.
In trecut
”Ce , Alice?” am intrebat cand ea ma tarat afara din vizorul lui Edward.
”Oh , Dumnezeule! ” a zis Alice foarte repede .”Imi place de el , Bella!”
Eram confuza. ”Cine? Edward?”
”Nu! Jasper.” expresia ei a plecat cu visele si ochii ei erau visatori cand a zis numele lui.
”Corect.” am zis incet , gandindu-ma cat de ciudat era Alice si am actionat deja ca si cum noi am fi fost cele mai bune prietene dintotdeauna, mai degraba decat de cateva zile. Vreau sa spun , ea avea deja incredere in mine .
”El nu e ca ceilalti prieteni a lui Edward.” a explicat Edward. ” El e atat de…dragut. El nu s-a intalnit niciodata cu o fata pentru ca inca nu a gasit-o pe cea potrivita. El nu e gay deloc.!”
Am bolborosit la ea. ” Vrei sa spui ca l-ai intrebat?”
”Nu.” a zis ea ca si cum era evident.” Sincer , Bella. Asta ar fi atat de nepoliticos. Nu , eu doar mi-am…facut o aluzie la asta.”
”Ce-ai zis?” am zis cu o voce periculoasa.
”Am zis doar ceva de genul ‘ Am auzit o multime de zvonuri ca esti homosexual.’ ”
”Alice!” am tipat la ea.
”Nu exact cu aceste cuvinte.” s-a aparat ea.
”Dar similar?”
”Da.” Si-a dat ochii peste cap si apoi a schimbat subiectul inainte ca sa ma cert cu ea .” Si el mi-a zis unde lucreaza!”
”Unde?”
”La cafeneaua din josul drumului de la casa noastra.” Alice era luminata.
”Grozav!” am oftat , ”Esti destul de rau cand nu ai cofeina.”
Ea s-a incruntat. ” Tu nu ai auzit niciodata de de-caf?”
Am ras, ”Sigur , Ali. Haide , Edward se va intreba unde suntem.”
M-am intors departe si m-am intoprs inapoi pe drumul pe care noi am venit cand Alice m-a apucat de brat. ” Vorbind de Edward , poti sa imi explici de ce voi doi v-ati intors din aceiasi directie si in acelasi timp cu parul ciufulit?” m-a privit ea dura.
”Oh.” am realizat cam cum trebuiasa arata si apoi am scnacit. ” Ew! Alice! nu , noi am mers pe un rollercoaster. Ei bine , …m-am dus pe un rollercoaster si el m-a urmat. Eu inca il urasc.!”
Alice se uita la mine pentru cateva momente , si apoi trebuia sa se decida ca zic adevarul pentru ca ea m-a tarat inapoi de unde era Edward.
Sfarsit ”In trecut”
Cand am ajuns acasa , era deja destul de tarziu. Ma simteam ciudat neavand o stare de asediu , dar eram un Cullen acum…ugh , nu pot sa cred cat de urasor a fost sa zic asta. Nu sunt un Cullen infricosator! Este un proiect stupid de scoala! In plus , ma astept la orice alti saptesprezece ani in lume neavand o stare de asediu ; e doar un noroc greu de a avea un tata sef de politie.
Ne-am dus direct la etaj si ne-am intersectat pe coridor , nesigura pe unde sa merg.
”Bella?” Edward s-a oprit in usa camerei lui , ridicand o spranceana la mine , intrebator. Un zambet luminat s-a jucat pe buzele lui obraznic. ” Vii sau ce?”
M-am uitat la Alice si ea ridica din umeri.Am oftat si m-am intors inapoi la Edward .” Sigur . Ne vedem maine Alice.”
”Daca el spune orice , absolut orice , doar spune-mi. Nu ma deranjeaza sa fiu trezita……mult. ” a ras Alice si apoi s-a retras in camera ei. M-am simtit deodata nelinistita la gandul de a fi singura cu Edward.
”Hai , Swan. Hai sa terminam cu asta.” a oftat el , tinand usa deschisa pentru mine. Mi-am muscat buza si am mers in dormitorul lui. M-am uitat cum el a inchis usa dupa mine si instantaneu m-am simtit mai mult ca o prizoniera decat cum mi-am imaginat eu.
Edward se intoarse cu fata la mine si apoi s-a uitat in jurul camerei lui. Si eu am facut la fel. Dormitorul lui era imens , un pat dublu statea in mijlocul camerei , o canapea era lipita de perete si un birou in partea opusa canapelei. Altele decat hainele care se pare ca au fost aruncate pe canapeaua de lana,camera era impecabila.
Edward a oftat si a mers la canapea. El nu a zis nimic in timp ce isi tragea hainele jos si le arunca pe podea intr-un loc. L-am privit cu neindemanare.
”Ai adus ceva pentru dormit?” a intrebat el.
Am dat din cap. ”Doar o perna.”
”Asteapta aici.” el a iesit din camera din nou si s-a intors intr-un minut , cu un cearsaf , o patura aurie si o perna mare in bratele lui.
”Eu am deja…” am inceput.
El mi-a taiat-o . ”Stiu . Am inca una pentru tine.”
A apucat perna si a pus cearsaful pe canapea.
”Poftim..” a murmurat el si apoi m-a lasat singura , probabil sa mearga la baie.
M-am schimbat si m-am cocotat pe marginea canapelei de piele imensa in cateva minute. Ma intrebam ce sa fac pana se intoarce Edward cand mi-a sunat telefonul. Am cautat in geanta o perioada pana mi-am gasit telefonul. L-am scos afara si l-am deschis si am vazut un mesaj ce imi spunea ca am primit un mesaj text de la Alice.
Noroc, am citit. Am chicotit si i-am raspuns.
Multumesc. Cred ca am nevoie de el…
Apoi s-a deschis usa si el a venit inapoi. ” Baie libera.” a mormait el fara chef.
”Mersi.” am mormait inapoi. Eram politicoasa , chiar si cu jucatorii rai ca el.
Pana cand m-am intors de la baie , luminile erau stinse si el era adormit sau pretindea ca este.
”Fascinant.” am murmurat eu. Am inchis usa dupa mine si am stat acolo cateva momente , permitand ochilor mei sa se obisnuiasca cu intunericul din camera si apoi am mers tiptil pana la patul meu improvizat si m-am ghemuit sub patura groasa.
Am stat treaza pentru cateva ore , intrebandu-ma cati din clasa noastra stau la ‘cealalta jumatate’ a casei. M-am gandit la Mason si Heidi si daca au mers impreuna cu ea. M-am simtit putin rau pentru Heidi. Ei aratau foarte bine impreuna si nu inteleg de ce Mason a rupt-o cu ea in primul rand. Ea era intr-adevar draguta cu parul ei lung de mahon si subtire , dar inca curbat , figura si ea avea un simt al umorului. Poate el a simtit ca a fost cu o persoana prea mult timp. El si-ar fi pierdut reputatia lui ‘brilianta’ ca cel mai bun prieten a lui Edward Cullen , daca ar fi stat cu o persoana mai mult de 4 saptamani consecutive. De fapt asta a fost un pic nedrept pentru el. Nu o stiam pe Heidi chiar bine , pariu- Iti amintesti? deci pentru tot ce stiam , ea putea fi o curva adevarata.
Am oftat si m-am intors cu spatele, asa incat sa stau pe spate , uitandu-ma la tavanul intunecos. Pentru un moment mi-am dorit sa se deschida si sa ma inghita in bezna intunecoasa , in cerul instelat. Nu au existat niciodata stele in Forks – era prea innorat.
Gandurile mele au alunecat inapoi la aceasta seara la Alice si la ‘chimia energica’ cu Jasper , asa cum imi place mie sa ii spun. Era ca si cum cineva le-a rupt degetele si ei au desenat altele. Puteam vedea in ochii lor . Puteam sa vad aceste lucruri. Acesta era unul din putinele mele talente .Au fost doar cateva lucruri care le-am putut face bine si ei au obtinut calificative bune , facand cum le-am zis….ei bine , nimeni nu stie asta , dar pot canta destul de bine.
Inainte cand locuiam in Phoenix,mi s-a spus ca voi ajunge departe prin cantat,si desigur Renee nu intr-o maniera prea delicata m-a impins catre lectii de canto.Profesoara mea era incantata cand evadam din cochilia mea mica de timiditate si cantam pentru ea(mama ma scoase vinovata pentru acest lucru,pentru cat de multi bani platise) si i-a spus lui Renee ca aveam potential.Nu avea decat laude pentru mine insistand ca aveam o voce puternica,plina de suflet pentru una atat de tanara si sigur voi da lovitura cu o voce ca aceasta.De asemenea imi daduse si un solo pentru concert.Eram uimita;doar copiii mari primeau solouri.Dar in noaptea concertului,am avut emotii.Glasul imi pierise si nu mai puteam canta nici o singura nota.Am iesit de pe scena plangand,absolut distrusa.
Asta a fost noi am realizat ca nu m-as duce departe cu ceva ce implica performante , in special fara cantat. Cand ea a realizat ca nervii mei sunt ruinati , de toate sansele intr-o cariera de cantat , profesoara mea m-a aruncat ca pe un cartof fierbinte. Eram trista dar nu surprinsa.
Oboseala cuprinzandu-ma, pleoapele sau agitat pana s-au inchis si am alunecat intr-un somn usor , chinuit de vise din copilaria mea si o culoare verde ciudata a crescut in subconstientul meu.
***
Am fost trezita in dimineata urmatoare de un ras zgomotos si tare ce venea de dedesubtul podelei. Pentru o fractiune de secunda , m-am speriat , uitand unde eram si ce era zgomotul. Dar apoi mi-am amintit si mi-am dat seama ca rasul puternic trebuia sa provina de la parter.
M-am ridicat sus si m-am uitat la patul lui edward. Era gol. M-am incruntat si m-am uitat la ceas pentru a vedea ca era ora 10.
Ochii mi s-au largit si am sarit de pe canapea , impiedicandu-ma un pic in timp ce capul mi s-a intors. Am apucat peretele , pana cand camera s-a indreptat din nou si apoi m-am schimbat in graba si mi-am facut ‘patul’ cat de bine am putut.
Apoi, m-am tarat ezitand de-a lungul scarilor aterizand in jos pe scari. Am auzit un zgomot , o voce nefamiliara plina de expansiune , din josul coridorului de la bucatarie. Usa era intredeschisa , asadar am mers catre aceasta , intrebandu-ma daca ar trebui sa bat.
”Vreau sa o cunosc pe aceasta fata de care imi vorbesti asa de frumos, Edward.” a zis o voce profunda si apoi un ras in hohote s-a auzit din nou , dar de data aceasta ca un clopot care ar rade.
”Oh , lasati-o in pace!” a amenintat Alice si eu m-am adunat ca acestia vorbeau despre mine. ”Ea e draguta. Pe cand Edward nu e dragut. El merge doar pentru fetele care ii dau ceva.”
Am ezitat in timp ce omul a ras din nou. Nu eram sigura daca am vrut sa aud sau nu ce au vorbit ei despre mine.
”Oh , taci.” a mormait Edward si usa a fost deschisa dintr-o data.
Am sarit inapoi in stare se soc si m-am imbujorat ca sfecla rosie. El s-a uitat lamine pentru o secunda , surprins , el s-a impins pe langa mine si a iesit pe usa din fata. M-am uitat dupa el , realizand ca, nuanta de verde ciudat pe care am visat-o a venit de la ….
”Bella!” Alice striga zambind la mine.
”Um…buna.” i-am raspuns si am intrat in bucatarie fara tragere de inima.
In bucatarie erau alti doi oameni pe care i-am recunoscut instantaneu. Fata era sora incantatoare a lui Jasper Hale , si ea era mai frumoasa ca oricand , parul ei auriu care curge pe spate ca o cascada aurie si ochii ei albastri stralucitori cu un raset , corpul ei subtire se relaxa langa bufetul din bucatarie.Mi-am luat privirea de la ea pentru a ma uita la barbatul indesat ce statea la masa din mijlocul camerei.Era urias si musculos,tricoul sau subtire,cu manecile acopereau bicepsii sai masivi.Arata destul de nine totusi,cu parul sau negru si scurt – parul lui Alice – si un zambet superior intiparit pe fata sa de prost crescut.Era zambetul pe care mi-l aminteam din poza pe care o vazusem cu o zi in urma.Trebuia sa fie al treilea copil.
”Bella , acesta este fratele meu mai mare , Emmett si prietena lui Rosalie.” i-a introdus Alice .”Baieti ea este Bella.”
”Buna.” a zis Rosalie de unde statea. Ea avea o mica urma de accent din Texas.
”Deci , aceasta este Bella!” a exclamat Emmett sarind in picioare si venind spre mine. Era asa de inalt ca m-am dat automat un pas inapoi. El a ras din nou si mi-a intins mana. ” Salut , Bella.”
Am luat mana lui si el a scuturat-o cu putere , mana mea mica se pierdea in stransoarea lui. ”Er…salut.”
Alice a venit langa si a palmuit umarul lui Emmett.” Lasa biata fata sa respire!”
”Dar ea e sora mea de acum!” a protestat el.
Alice i-a aruncat o privire aspra si el a oftat si a mers la locul lui la masa , retragandu-se ca un caine cu coada intre picioare. Am chicotit. Cum putea domnul Muschi sa fie speriat de micutaAlice?
”Cum ai dormit Bella?” a intrebat Alice , scotand niste paine din prajitor.
”Nu prea rau.” am zis cinstit.
”Stai jos.” a poruncit Alice.
M-am asezat vizavi de Emmett , probabil , el inca arata ca un caine cu coada intre picioare.
”Bella” a inceput Emmet vrand sa sune serios. ” Vreau sa imi raspunzi la o intrebare care imi macina intreaga mea viata .”
”Um…bine?”
”Ai observat sau nu sforaitul lui Edward azi noapte?” a intrebat Emmett , fiind inca serios.
M-am incruntat si m-am gandit la noaptea de dinainte. ” Um…ei bine, daca a sforait , eu nu l-am observat.” am spus cu grija , intrebandu-ma daca a facut asta.
”La naiba!” a exclamat Emmett. ” Stiam ca asa a avut el fete , stiam eu!”
”Nu ma deranjeaza sforaitul tau.” admise blonda ranjind.” De fapt este cam dragut.”
El ii zambi..”Multumesc baby.”
Ei o aveau de asemena :acea incontestabila „chimie energetica”. Am oftat si m-am uitat departe. De ce nu pot sa gasesc pe cineva cu care sa fiu asa? Cu cineva cu care am flirtat revoltator , fara macar sa isi dea seama? Cineva cine sa ma accepte pentru cine sunt? Cineva care sa nu ma puna jos si sa ma ignore pentru ca este un lucru misto?
”Bella , ce vrei pe painea ta prajita?” a intrebat Alice.
”E ok.” am zis eu. ” Nu mi-e foame.”
”Prostii!” a zis Alice .” Trebuie sa mananci niste paine prajita. Nu pot sa imi las cel mai bun prieten sa moara de foame! Ce fel de gazda as fi?”
Ma holbam la ea. Cele mai bune prietene? Am intalnit-o de mai putin de o saptamana si deja suntem cele mai bune prietene? Ea mi-a zambit si zambetul meu m-a facut sa zambesc si eu. Da. Poate eram cele mai bune prietene.
”Unt de arahide.” am raspuns intrebarii ei originale.
Alice a dat din cap si a luat borcanul cu unt de arahide din dulap. M-am dus langa ea si am ajutat-o.
”Oh , apropo , Bella, eu , tu si Rose mergem la cumparaturi azi. Chiar ai nevoie de o noua garderoba si noi avem nevoie de o petrecere ca intre fete.” ea mi-a zis asa de repede ca nu eram sigura de ceea ce am auzit.
”Ce?”
”Eu. tu. Rose. cumparaturi. Capis?
”Um…da.” am ridicat din umeri.
Emmett radea. ” Sora mea draga in legi.” a zis el si eu m-am adunat cand mi s-a adresat mie. ” Nu ai idee in ce te bagi. Iti doresc tot norocul din lume.”
M-am uitat la Alice nelinistita pentru ai vedea privireaa la fratele ei mai mare. Apoi ea s-a intors la mine.
”Nu-ti fa griji. Va fi distractiv.”
Am terminat de intins untul de arahide pe felia perfecta de paine prajita. Aveam un sentiment ciudat ca „distractia” pentru Alice era diferita de cea pentru mine.

––––––––––––––-

Acest capitol este tradus de Mada! Multumesc mult! Raman datoare! :X:X

Capitolul 4.2-The Project Begins!

A inaintat drept inainte.Eu am urmat-o. Imensa coada se apropia, si in jumatate de ora eram pe front.

-Urmatorii doi! A strigat mecanicul si eu si Bella am pasit inainte.

-Nu vreau sa merg cu tine. A mormait.

-Si ce te face sa crezi ca eu vreau sa merg cu tine? Daca as avea de ales, nu as face-o.

-Ai facut o alegere. A suierat in timp ce a urcat. Nu trebuie sa ma urmezi si aici!
-Pentru numele lui Dumnezeu! Am urcat langa ea. Nu te urmez!

-Ai dreptate. Ma urmaresti.

-Ba nu!!!

– Ba…Bella a fost intrerupta de punerea in miscare a masinariei. Hm.

-Vei tipa? Am intrebat, comeplt constient de aluzie.

Normal ca nu o va face.

-Probabil. Am inceput sa rad de naivitatea ei.

-Bucura-te de plimbare. Am spus, o margine batjocoritoare la vocea mea.

Ea a pricit intrebator la mine, dar deodata am fost impinsi prin forta de tractiune in usile masinariei, apoi intuneric total, acest lucru sfarsind in mod eficient discutia noastra.

Cateva minute mai tarziu, am sfarsit calatoria si ne amestecam prin multime, intorcandu-ne la Alice sa ii vedem maimuta.

Am furat o clipa pentru a ma uita la Bella si din fericire am rezistat tentatiei de a rade. Parul ei era zburlit si obrajii spalati de o nunanta delicata de roz. Ochii ei intunecati erau plini de emotie si un zambet imens era construit pe chipul ei. Chiar arata dragut…Taci!! Arata ca orice alta fata care tocmai s-a dat intr-un rollercoaster.

Un moment mai tarziu am realizat c ma holbam la ea.

-Ce? A intrebat ea timid.

-Nimic. Am raspuns sincer, privind tot inainte in timp ce mergeam.

-Oh, Doamne! A exclamat Bella.

-Ce?

-Bella a indicat o persoana in fata noastra care tinea o maimuta de jucarie colosala. Mi-a luat mai mult decat ar fi trebuit sa imi dau seama ca era Alice.

-Oh, pentru dragostea tuturor lucrurilor sfinte! Am exclamat si eu. Nu am de gand sa aud cum s-a incheiat asta.

Odata ce ne aropiam, am auzit-o vorbind cu cineva. Apoi am ochit un tip blond, foarte familiar langa ea.

-Jasper? Am intrebat, extrem de confuz.

-Edward! A cantat Alice. Uita-te! Nu este imposibil sa castig, dupa toate incercarile!

-Ai castigat?A intrebat Bella nedumerita.

-Ei bine…defatp Jasper, dar totusi… nu este imposibil!

-Um…Am sa..plec. Mi-a placut sa vorbesc cu tine, Alice. Apoi toti ii faceam din mana drept multumire.

M-am uitat banuitor la Alice.

-De ce a castigat pentru tine?

-Nu stiu. Mormai ea, apoi a apucat bratul Bellei si a luat-o din campul meu de vedere, avertizanduma printr-o privire sa nu le urmez.

Am oftat si am privit in jur, intrebandu-ma ce sa fac.

-Scuzati-ma, domnule. O veci feminina veni de la un stand.

-Imi pare rau, nu vreau. Am spus.

-Dar, domnul, eu pot sa va ghicesc viitorul. A insistat ea. Numai pentru 3 dolari, puteti afla viitorul.

M-am uitat la ea cu cinism.

-Trei dolari? Am verificat.

Ea a dat din cap.

-Si cat timp va dura?
-Doar 5 minute. A raspuns.

M-am uitat in jur. Pe Alice si pe Bella nu le zaream. Am decis ca nu aveam o modalitate mai buna de a ucide timpul si am urmat-o pe femeie in cort.

Am dat cei 3 dolari si ea mi-a luat mana. Scotea un zgomot ciudat in timp ce „imi ghicea in palma”.

-Ah! Exclama ea brusc. Va fi o mare schimbare in viata ta, tinere! Da, o mare schimbare!

-Ce fel de schimbare? Am intrebat.

-Asta nu stiu. A raspuns misterios. O mare schimbare la modul in care privesti viata si iubirea. Aceasta schimbare va fi influentata de o singura perosana. Imi studia palma mai intens. O fata. A decis ea. Ofata iti va schimba viata. Cand va intra in viata ta pentru totdeauna, nu va fi nicio cale de intoarcere.

-Mda, cum spui tu.

-Nu pune la indoiala asa ceva. A spus batrana vrajitoare. Intotdeauna functioneaza. Crede-ma, tinere, fata asta este diferita de toate celelalte persoane. Ea va fi cea care te va salva. Care te va influenta. Ea…iti va schimba viata.

-Da, ai mai spus asta.

-Edward? Am auzit-o pe Alice tipand de afara.

-Uite, trebuie sa plec. Am spus, tragandu-mi mana din a ei si pornind spre iesire.

-Ai grija, Edward. A spus femeia din spatele meu. Aminteste-ti de fata.

-Multumesc. I-am spus sarcastic.

Ea a zambit.

-Pentru unul atat de cinic, Zeiii au prins o mare simpatie pentru tine. Mult noroc domnule Cullen.

-Cum spui tu. Am murmurat si am plecat

-Aici erai, Edward. A oftat Alice,apucandu-ma de camasa de polo. Haide, mergem acasa.

Am urmat-o pe Alice la iesire si numai atunci cand am fost in Volvo mi-am amintit ca nu i-am spus ghicitoarei numele meu…

Imi pare rau!

Dragele mele,

Imi pare foarte rau ca in ultima vreme nu am mai postat nimic. Drept scuza va pot spune ca olimpiada pe judeteana de la romana e exasperanta:)) Imi ocupa foarte mult timp…Oooo! Cred ca ati trecut prins situatii asemanatoare! Va rog nespus de mult scuzati-ma! Scuza, scuze,scuze,scuze,scuze,scuze,scuze,scuze!!!!!!!!

Scuze

Lizzie.:*:*

Sarbatori fericite!

Acum, cand colindele, toate nascute sub zapezi, aduc cu ele mireasma de Iisus nascut in iesle, simtim si noi tot mai tare atmosfera de Sarbatoare ce se apropie. Deschideti usa si lasati spiritul Craciunului sa va intre in casa! Deschideti inimile si lasati Bucuria si Implinirea sa va intre in suflet! Deschideti larg bratele si imbratisarea voastra calda, vorba buna si gandul curat sa fie cel mai de pret cadou pentru cei dragi! Fie ca Iubirea, Intelepciunea, Increderea si Generozitatea sa va calauzeasca pasii in noul an! La multi ani!

––––––––––––––––

Pe aceasta cale va anunt cu parere de rau ca incepand de azi nu voi mai posta sau traduce deloc, deoarece voi fi plecata cu familia! Va pup! Cu dragoste, Lizzie. :X

Capitolul 4.1-The project begins!

Joi cea mai mare parte a trecut fara incidente…asta pana la sfarsit. Alice era inca incredibil de suparata pe fratele ei ca a parasit-o pe Kelsey. Sincer, nu stiu de ce era atat de abatuta. Vreau sa spun, in cazul in care Edward este jucatorul de sex masculin al scolii si Kelsey cea de sex feminin; s-a injosit.
De ce a trebuit sa o las pe Alice sa ma duca pana la masina lui Edward cu forta doar ca sa avem un motiv sa il intalnim, nu am nicio idee…Nu ca Alice nu ar fi fost capabila sa faca asta de una singura, la urma urmei.
Edward statea sprijinit de masina, batandu-si joc de Mason. Mason s-a uitat in sus si ne-a vazut venind apoi i-a spus ceva lui Edward. Pe chipu lui Alice se citea cuvantul „belea”.
-Ai intrat in belea, Anthony Edward Cullen! A strigat Alice cand am ajuns la el.                                                                                                                         -Ce? Protesta, un nevinovat „indiferent ce a fost, nu am facut-o eu” a aparut pe fata lui. Mi-am simtit obrajii in flacari asa ca priveam in jos, la asfaltul ud. Era asa dragut cand a facut fata aceea…ce?? Nu, nu, in mod sigur nu am crezut ca Edward Cullen ar putea fi dragut. Tipul ma scotea din pepeni. Am privit in sus la el, desi inca isi mai afisa fata de inocent, tot ce am putut vedea a fost acelasi don-juan enervant-asta am vazut mereu. Am oftat tacut, pentru putin ajutor; pentru un moment m-am gandit ca as putea deveni una dintre ei…
-Numele Kelsey Jones inseamna ceva pentru tine? Alice mai ca fierbea…
Fruntea lui a capatat cute de confuzie si s-a gandit un moment.
-Oh, ei, haide Alice, niciodata nu m-as intalni cu o vaca. Nu aveam nicio scuza cand m-a intrebat asa ca am mers cu ea dar apoi am parasit-o. Nu e mare lucru.
-Nu e mare? Edward, era inundata de lacrimi!
-Si de ce iti pasa? A intrebat. Kelsey Jones ar trebui sa fie o fata pe care sa o urasti.
-Pentru ca, Edward, nicio data nu ar trebui tratata asa. Tu nu meriti niciuna dintre ele; sunt toate prea bune pentru tine. Chiar si Kelsey Jones. Explica Alice.
-Ma rog…Edward ofta si intra in masina.
Alice a scrasnit din dinti ei cu disconfort şi apoi a apelat la mine.
-Ne vedem mâine. La sosirea în casa noastră, nu?

-Cred ca da, am oftat. Presupun ca nu am cum sa ies din asta.
Alice ridică din umeri.

-Pe curand! am spus.

-La revedere. Alice mormăi ceva incoerent şi apoi a urcat in masina lui Edward, cu o expresie ingrozitoare pe fata ei. M-am uitat ca masina a dispărut şi apoi a inaintat spre casa.

***
Fluturii se roteau in stomacul meu cand am parcat in fata casei imensa si alba, a doua zi. Sigur Edward nu mi-a dat adresa gresita? Nu, nu ar fi avut cum. Mi-a dat-o Alice. Casa avea cel putin trei etaje. Multumesc atat de mult, domnule Marshall.
Am iesit din masina si am blocat-o inainte sa continui cararea de pietris, amintindu-mi de cuvintele lui Charlie, cu cateva zile mai devreme: „Doar mergi mai departe pentru a primi o nota buna si apoi voi vorbi eu cu el, Bells. Bine?” Nu e greu…Dar ar face-o?
Am sunat la sonerie si am asteptat rugandu-ma ca Alice sa deschida. Dar, am avut eu vreodata noroc?
O femeie care arata de 20 de ani a raspuns, parand surprinsa sa ma vada. As putea ghici, cu siguranta, pentru ca ochii ei mari albastri mi-a amintit de Alice. Trebuia sa fie mama lui Edward si a lui Alice.
-Oh, buna ziua! A spus ea, dandu-si parul ondulat de culoarea caramelului intr-o parte.
-Um…Buna. Sunt…Am inceput neindemanatic dar am fost intrerupta.
-Bella! Striga Alice, venind la usa.
Am observat in ochii mamei ei ca a realizat cine sunt.
-Oh, deci tu esti Bella. A spus ea, facandu-mi loc sa trec. Intra.
-Um…Multumesc. Am mormait.
-Alice ne-a spus multe despre tine. Mi-a zambit cu drag si s-a uitat afara, la masina mea. Ai vreun bagaj, te putem ajuta?
-O, um, da am, dar le voi aduce mai tarziu. Am spus, adaugand: Multumesc, doamna Cullen.
-Oh, te rog spune-mi Esme.
Am dat din carp nervoasa si am privit holul. Frumos. Culori pastelate, cu picturi si fotografii atarnate pe pereti. M-am intrebat unde este Edward si apoi mi-am amintit ca nu vorbesc cu Edward( bine, ma gandeam) si el este probabil afara cu alta fata. De fapt, gandindu-te ca Edward s-a dovedit a fi atat de…respingator, in timp ce Esme si Alice erau atat de dragute…
-O casa frumoasa. Am complimentat, zambind usor la o fotografie din fata mea. Erau trei copii: 2 baieti si o fata. Am ghicit imediat cine era fata. Gura ei afisa cel mai dragut zambet pe care l-am vazut vreodata si parul negru ii era legat in doua buchete mici. Alice nu s-a schimbat prea mult. Dintre cei doi baieti, unul avea parul negru si era putin mai inalt decat ceilalti. Nu stiu cine era. Apoi m-am uitat la ultimul copil. L-am recunoscut, dar nu imi venea sa cred. Avea un chip angelic si un zambet care se asemana cu cel al fratilor lui si ochii verzi stralucitori erau plini de fericire. Era Edward de alta data. Aspectul lui s-a schimbat foarte putin in aproximativ 10 ani de cand a fost facuta fotografia, dar in schimb era ceva ce s-a schimbat foarte mult. Niciodata nu am vazut in ochii sai asemenea stralucire, niciodata nu l-am vazut fericit. Si am realizat asta abia acum. M-am incruntat. De ce Edward este asa diferit acum? A crescut intr-o alta persoana? Sau poza era gresita? Acea poza afisa un Edward fals?
Mi-am mutat privirea de la fotografie la Alice doar pentru a observa ca ea se uita insistent la fotografie, cu ochii plini de dor, ca si cum si-ar aminti de cele mai bune zile. Poare ca era adevarat.
-Ah, a spus o voce noua. Trebuie sa fii Isabella.
M-am intors sa vad un barbat cu parul blond venind spre mine cu mana intinsa.
-Bella. Am corectat, agitand mana lui.
-Eu sunt Carlisle. A spus dupa care s-a uitat la etaj. Edward este pe sus pe undeva. Am inteles ca ai venit pentru un proiect.
-Um…da.
-Voi merge sa luam bagajele si apoi iti voi arata casa. S-a oferit Alice.
-Bine. Am acceptat si Alice m-a tarat pana la masina. Nu aveam nevoie de ajutor, tinand cont ca am doar 2 genti, dar e bine sa ai pe cineva cu care sa vorbesti.
-Stii ce fel de lucruri trebuie sa faci in acest proiect? A intrebat Alice cum am incuiat masina.
-Pe langa eseul de 10 pagini-am scos cheile din incuietoare si m-am intors sa ma uit la ea-nu. Nu am nicio idee.
Alice a ras, ceea ce a sunat ca niste clopotei.
-Cel putin nu trebuie sa il saruti.
M-am cutremurat.
-Ugh. Ar fi trebuit sa ii tai capul domnului Marshall daca era cazul.
Alice m-a condus pe scari se de-a lungul coridorului, care semana foarte bine cu parterul. Dupa ce a trecut de baie, am simtit brusc fluturasii venind inapoi. De ce a trebui sa facem proiectul asta stupid? De ce ma plang? As putea face doar eseul, nu?
-…Si asta e cea mai buna camera din casa: dormitorul meu. Alice a apelat la un zambet mare iar eu i-am zambit inapoi frustrata.
-Fie, Alice. M-am intors si l-am vazut pe Edward stand in spatele meu, ranjind batjocoritor. A intins o mana la mine:
-Colega. A salutat cu un accent fals din Sud. Ma uitam la mana cu suspiciune. De cand se comporta Edward semi-frumos cu mine?
El ofta.
-Nu musca.
Fara tragere de inima, am strans mana lui, indepartand-o pe a mea cat de repede am putut. Eram foarte curioasa sa stiu de ce se comporta atat de frumos. De indata ce i-am eliberat mana, s-a intors si a deshis ultima usa, dezvaluind dormitorul sau.
Am trantit bagajele pe covor, fiind uimita de dormitorul perfect ordonat care se simtea mai mult ca o celula de inchisoare si am inceput sa ma gandesc ca timp de cateva saptamanai voi fi inchisa aici.
Edward POV
Ugh. Uras ca trebuie sa fiu politicos cu Swan. Am avut nevoie de tot auto-controlul pentru a fi civilizat, dar mi-am amintit de Volvo-ul meu si am reusit.
Alice a ridicat o spranceana la mine in timp ce Bella si-a trantit bagajele in camera si mi-a soptit la ureche:
-Continua asa sau nu vei mai vedea masina.
Am impins-o usor, in deajuns sa isi dea seama sa ma lase in pace. Nu sunt prost. Mi-a spus ca daca voi fi la fel de nepoliticos cu Bella, atunci ea mi-ar distruge superba mea masina
Pana la urma, de ce eram atat de ingrijorat? Alice nu ar putea sa imi distruga Volvo-ul, nu? Dar nu exclud nicio situatie.
Bella a iesit din camera mea, fara bagaj si cu mainile in buzunare. M-am uitat la ea, dintii mei inclestati, impreuna cu incercarea de a fi ostil cu ea.
-Ce vom face? A intrebat Alice viu.
M-am holbat la ea.
Ea s-a holbat inapoi si apoi zambi brusc
-Ooh! Stiu! In josul drumului este un balci! Putem merge acolo!
-Esti sigura ca este o idee buna? A intrebat Bella.
-Ce? Am intrebat batjocoritor, momentan uitand de amenintarea lui Alice. Iti este frica?
-Nu. A raspuns ea simplu. De fapt, imi fac griji pentru tine.
-Ah, ingrijorata pentru mine, nu?
-Edward, las-o in pace. M-a intrerupt Alice. Doar daca nu cumva vrei sa mergi pe jos la scoala saptamana viitoare…si urmatoarea…si urmatoarea…si…
-Ok! Am opri-to. Bine, m-am prins!
Bella parea usor confuza, dar apoi a intrebat:-La ce ora plecam?
Alice se uita la ceas.
-Acum!
Asa ca am plecat
***
Aproximativ o ora mai tarziu, Alice, Bella si eu ne plimbam prin balci fiecare cu cate o vata de zahar in mana. Nu am jucat nimic inca, Alice insistand ca cozile erau prea mari. Am avut o suspiciune ca ii este frica. Asa ca am ratacit pe acolo, cu Alice incercand fiecare taraba stupida care te lasa fara un banut daca vrei sa castigi si eu cu Bella rotindu-ne ochii la ea.
-Oh! A scancit Alice brusc, aratand spre un alt stand. Uita-te! Am sa incerc asta! Si a fugit intr-acolo, tragand-o si pe Bella dupa ea. Le-am urmat, intrebandu-ma de ce am fost de acord sa mergem. Desigur, Bellei si lui Alice le-ar fi fost bine si singure.
Mai aveam putin si o opream pe Alice cand i-a platit tipului de la taraba si el i-a dat 5 cercuri de plastic pentru a le arunca in jurul sticlelor.
-Serios, Alice, de ce iti cheltui banii pe lucruri de genul asta? Am intrebat, castigand astfel o privire intepatoare de la propietar.
-Uita-te la maimuta. A spus ea, aratand spre o maimuta de jucarie care atarna de tavan. O vreau.
-Dar Ali, tu niciodata nu ai gastigat la asa ceva. I-am amintit.
-Dap, iti arunci banii degeaba. A spus Bella.
M-am uitat uimit la ea. Nu as fi crezut ca Bella Swan este tipul de persoana care este impotriva a prostii de genul asta.
Alice a ignorat-o si a aruncat primul cerc. S-a agatat de gatul sticlei si s-a izbit de cateva ori, dupa care a cazut.
Ea a zambit increzut la mine.
-Vezi?
-Norocul incepatorului. Mi-am permis sa spun.
Ea s-a incruntat la mine si a aruncat al doilea cerc, de data aceasta ratand. A fixat atenta al doilea cerc, vrand sa il miste, dar nu a reusit. Am schimbat o privire cu Bella cand a aruncat al treilea cerc, din nou ratand. Iritata, l-a aruncat pe al patrulea cu mai multa forta, dar doar a atins putin sticla. Apoi, suspinand si inchizand ochii a aruncat al cincilea cerc. Nici macar nu s-a apropiat de sticla, ci a lovit un premiu si a cazut.
-Vezi? Am imitat-o acru.
Alice m-a ignorat, ca de obicei.
-Scuza-ma? A intrebat supraveghetorul tarabei.
-Ce? A intrebat-o.
-Am nimerit doar un cerc. Ce pot primi?
Tipul s-a holbat la cerc si a mormait:
-Uh…Oh…puteti alege unul din premiile din galeata. Aceasta continea o incarcatura de vechituri. Alice se incrunta la colierele din plastic si autoturismele hotwheels.
-Cate cercuri trebuie sa nimeresc pentru maimuta? A intrebat ea.
-Toate cele cinci. A raspuns tipul.
Alice s-a incruntat din nou dupa care a inceput sa caute prin geanta ei. A scos o bancnota de 10 dolari.
-Inca 10 cercuri va rog.
-Desigur. A raspuns, luand cei 10 dolari si dandu-i in schimb 4 dolari.
-Alice! Bella s-a vaitat, aruncandu-si vata de zahar intr-un cos de gunoi. Niciodata nu vei castiga maimuta, bine? Da-te batuta!
-Nu. A refuzat Alice. Du-te sa faci altceva daca nu vrei sa te uiti. Apoi a aruncat primul cerc dar a ratat. La naiba.
Am oftat si am aruncat batul de la vata departe.
-Noroc! I-am spus si am plecat.
Nu am inaintat nici 10 pasi ca Bella a venit langa mine.
-Ce faci? Am intrebat.
-Nu imi voi pierde timpul sa o urmaresc pe Alice cum cheltuie 100 de dolari pentru o maimuta. A raspuns.
-Ei bine, nu iti petreci timpul nici cu mine.
-Dar esti sotul meu. A spus ea pe un ton nevinovat
-Asta nu inseamna ca trebuie sa te tii dupa mine.
-Dar dca nu vin cu tine, cine stie ce pervers ma va rapi. A spus, simuland groaza.
-Ew…Fara suparare, dar nici macar un pervers nu te-ar baga pe tine in seama. Dar, daca s-ar intampla nu mi-ar pasa

Ma scuzati de intarziere, dar timpul nu imi permite. Si pentru greseli:) Capitolul 4.2 va aparea maine( ma voi straduit) 🙂 Multumesc. Enjoy!

Capitolul 3.2-Edward’s Den

Apoi am văzut: forma familiara ascuns sub o prelata de culoare gri-alb. Ce folos a avut aceasta recompensa pentru premii ca mai apoi sa fie abandonată, la fel ca viaţa mea veche cu notele de A şi perfectele recorduri. Cu atenţie, am luat un capăt al prelatei murdara între degetul arătător şi degetul mare din mâna mea dreaptă şi am tras. Prelata a scăzut de departe fara efort dezvăluind cadrul de culoare maro de salcie al iubitului meu pian de demult.

Am ridicat capacul şi m-am uitat la clapele de fildeş pentru un moment lung şi apoi m-am aşezat pe scaun şi mi-am odihnit mâinile mele pe câteva din clape. Simteam tastele de sub degetele mele care mi-au trezit amintiri atat de multe incat m-am fortat sa le ascund in minte.

Am împins amintirile departe din nou şi am inceput usor pentru a reda meldoia care a venit instantaneu … melodia care bântuie trecutul meu plind de secrete neimpartasite.

Am cantat incet pana cand nu am mai putut. Apoi am inchis capacul din nou si am aruncat prelata peste pian ascunzandu-l odata cu amintirile mele . Dar, în adâncul meu am stiu ca ascunderea pianului nu face mare diferenţă-prejudiciul a fost făcut.Acum trebuie sa le inving cu toata vointa pe care o am.
M-am dus înapoi în jos pe scări până în dormitorul meu. În timp ce am fost plecat, am avut trei apeluri nepreluate, toate de la Mason. In timp ce imi roteam ochii l-am sunat inapoi, pregatit pentru o lungaaaa discutie despre proiectul la psihologie si despre asa zisa mea sotie.

Bella POV

Beep. Beep. Beep. Si iar beepul enervant. Nu putea sa ma lase in pace?

„Du-te departe,” Am mormait.

Dar beepul a continuat.Dintr-o data, creierul meu a receptionat ce zi e astazi, am inchis alarma, si mi-am continuat somnul. Dar mâna meaa pipait partea de sus a biroului mei, m-am ridicat si m-am uitat pe birou.Sub mana meau era o foita fluorescenta de culoare roz…. Am oftat şi am tras nota adeziva, incercand sa ignot alarma iritanta.

,,Frumoasa incercare Bells,, mi-am dat seama ca e Charlie. ,,Ridica-te si caut-o,,

Am gemut si m-am intins din nou in pat, incercand sa ignor alarma pe cat posibil. Asta nu a durat mult, pana la urma. A durat aproximativ jumatate de minut inainte de a ma enerva la culme si m-am ridicat din pat sa o caut.

O oră şi jumătate mai târziu, am ajuns in parcarea de la scoala. Am vrut sa parchez in locul meu obisnuit, dar spre imensa mea surprindere era ocupat de un Volvo argintiu. Chiar incerca sa ma irite la moarte, inainte de a incepe proiectul?

Am fost surprinsa de la iritarea brusca pe care mi-a cauzat-o Edward. Desi era incevitabil, el nu am facut nimic rau inca. Locul este pentru oricine. Am parcat fara tragere de inima langa el.

„Hey Bella!” A strigat la mine, fluturandu-si mana i momentul in care am pus piciorul in clasa.Toata lumea s-a uitat mai intai spre Alice apoi la mine, cauzandu-i fetei mele inumane culori de rosu. M-am grabit la locul meu de langa Alice, fiind surprinsa de faptul ca ea mai vroia sa stea langa mine.

„Hei Alice,” Am salutat-o, trantind geanta pe banca.

„Ce e cu tine?” Întrebă ea.

„Nu sunt o persoana matinala. Am bombbanit.

Alice a deschis gur sa spuna ceva dar a fost intrerupta de usa trantita si trei fete care au intrat. Kelsey Jones era la mijloc,plangand si Rosey si Kara de o parte si de alta a ei incercand sa o consoleze, desi ea parea neinteresata.

Toti din clasa au tacut instantaneu si toate celelalte fete s-au adunat in jurul lor. Eu si Alice am avut un schimb de replici si apoi am ascultat cu atentie discutia.

-Ce s-a intamplat? A intrebat Kyra zgomotos.

-El…el…el. A incercat sa spuna Kelsey printre suspine.

-S-a despartit de ea! A ajutat-o Rosey.

-Ce? Oh! Nu! Au spus cu totii. Alice s-a strambat.

-A fost groaznic. Se plangea Kelsey. Mi-a spus Chelsea si apoi mi-a spus ca s-a…s-a…terminat!

-Cum a putut face asta? A intrebat altcineva.

-Da nu sunteti impreuna doar de ieri?

Kelsey a incuviintat mizerabil. Apoi am auzit cum se ridica Alice zgomotos de pe scaun. Te rog sa nu fac ceea ce cred eu…

-Ce ai spus? Alice ceru. Am gemut incetisor…O va face!

Toata lumea s-a intors sa se holbeze la ea. Singurul zgomot era respiratia infundata a lui Kelsey.

-Ai spus ca sunteti impreuna de ieri?

-Da.

-Imi pare rau dar pe ce lume ai putea fi suparata pe un tip care s-a despartit de tine dupa o zi?

-Alice…Am mormait eu. Dar m-a ignorat.

-Hai Kelsey, el trebuie sa fie un nenorocit sa se desparta de tine asa repede!

-Alice!! Am spus mai tare si toata clasa si-a intors privirea catre mine.

-El e rau! Ar trebui sa fii fericita ca te-a parasit. Un tip atat de…dur…nu merita o fata ca tine…de fapt nicio fata!

-Alice! Eu am avertizat-o dar era prea tarziu.

Becca a inceput si ea.

-Cine te crezi?

-Imi cer scuze. A spus Alice cu o privire ucigatoare.

-Nimeni, nici macar sora lui, nu poate sa vorbeasca asa despre Edward Cullen.

-Era vorba despre Edward? A intrebat Alice pe un ton politicos, dar am putut vedea o licarire de furie in spatele ochilor ei verzi.

-Desigur. Din cauza cui s-ar putea supara asa Kelsey? El nu este deloc dur si ea a fost al naibii de norocoasa ca s-a uitat la ea.

Apoi, doamna Connell a intrat in clasa iar Alice s-a scufundat in scaunul ei, mormaind indescifrabil.

-Eu am incercat sa te avertizez. Am spus.

-Acest baiat este asa un dobitoc! Cum indrazneste sa se vada cu fete de genul asta si a doua zi sa le paraseasca?

-Ti-am spus despre asta ieri. Am adaugat.

-Da dar una e sa auzi si alta e sa vezi. A spus ea.

Eu am ridicat simplu din umeri.

-Este mort. Nu, este mai mult decat mort. Este un…ugh! Un dobitoc…

-Ei bine, pun pariu ca Edward ar spune ca tu esti o dobitoaca, daca ar auzi ce spui. Am glumit…

-Punct ochit.

Capitolul 3.1-Edward’s Den

Eram nervoasa cand Charlie statea in usa in acea noapte.

-Hei Bells, a spus el, ranjind in timp ce isi incheia centura.

-Buna. Am raspuns pe un ton care in mod clar a reflectat starea mea de spirit.

Charlie s-a incruntat cand a intrat in bucatarie si s-a asezat la masa.

-Ce e cu tine?

Am asezat farfuria cu lasagna si m-am asezat si eu fara a spune nimic.

-Ei bine? A insistat Charlie, luandu-si furculita si incepand sa manance.

-Trebuie sa ma casatoresc cu Edward Cullen. Am spus, furia mea evadand din nou.

Charlie a inghetat.

-Ce?

Imediat m-am corectat:

-Nu prea ma casatoresc cu el, ma casatoresc cu el dar…ceva de genul. Este pentru un proiect stupid la psihologie care ar trebui sa ne invete ce este casatoria cu adevarat. Si domnul Marshall a trebuit sa ma repartizeze cu Cullen!

Charlie era inca incruntat, dar a continuat sa manance. Un semn bun.

-Si ce inseamna…acest proiect?

-Voi trai cu el timp de 3 saptamani. De fapt, trebuie sa stau cu el in aceeasi camera. Ugh, este atat de enervant!

A urmat apoi o pauza.

-Va veti obisnui cu ideea. A spus Charlie in cele din urma. Tu intodeauna faci asta. Sunt sigur ca va fi un baiat dragut cand vei ajunge sa il cunosti.

-Sunt sigura ca nu va fi altfel cand voi ajunge sa il cunosc. In plus, s-ar aduna prafl sub pat cand voi ajunge sa il cunosc.

Charlie a chicotit si eu m-am holbat la el.

El a spus repede:

-Bella, este pentru 3 saptamani. Nu e pentru totdeauna. Vei trece peste asta. Doar stai cu el…

Am privit la el uimita.

-Nu vei fi panicat cand va trebui sa traiesc cu un baiat?

Charlie a oftat. Grav.

-Nu. Bella, stiu ca tu nu crezi ca asta e un proiect bun, dar eu nu sunt de acord cu tine. Nu stiu sigur ce vrea profesorul sa intelegeti din asta, dar copiii sunt prea mici sa se casatoreasca in aceste zile. Este vorba despre momentul in care vor afla ca mariajul nu este tot ce pare a fi. Stii ca 50% dintre casatorii se termina cu divort?

-Da tata, mi-ai mai spus.

-Eu chiar nu vreau ca tu sa termini un drum, la fel ca mama ta. Acest proiect va face tinerii sa afle ca inainte de casatorie si de o familie sa se gandeasca serios.

-Tata, nu am nimic cu proiectul pana la urma, dar nu ma voi casatori niciodata cu Edward Cullen. Il dispretuiesc. Credeam ca trebuie sa te casatoresti cu cineva pe care il iubesti.

-Te casatoresti cu cineva pe care crezi ca il iubesti. M-a corectat Charlie. Nu etse ultimul baiat. Trebuie doar sa lucrati impreuna si sunt sigur ca dupa un timp il vei suporta. Probabil este un tip de treaba.

-Tu nu il cunosti. Am mormait.

-Dar il stiu pe tatal sau.

Acum mi-a atras atentia.

-Da?

-Da. Dr. Cullen. Lucreaza la spital. Este unul dintre cei mai frumosi oameni pe care i-am intalnit vreodata si nu imi pot imagina ca ar creste un copil rau. Poate este comportamentul sau doar in scoala. Manifestare doar fata de fete.

Nu am luat niciodata in considerare comportamentul lui Edward drept un spectacol, dar acum ca Charlie a mentionat, presupun ca este posibil…stai, ce? Nu! Nu, nu i-am luat apararea lui Edward Cullen! Este un prefacut. Perioada.

-Deci cand incepe proiectul? A intrebat Charlie.

-Vineri. Am raspuns.

-Si il vei aduce sa il cunosc?

Am gemut doar cat mi-am imaginat. Dar Edward ar fi stat mult mai mult…

-Um…candva. I-am spus. Dar, nu vineri. Am de gand sa stau acolo mai intai. Precizez ca Edward are o sora, Alice, care este prietena mea asa ca ar fi frumos sa am pe cineva langa mine care il uraste la fel de mult.

-Bella. Charlie a tipat. Da-i bietului baiat o sansa. Nu poate fi asa de rau.

-Nu, ai dreptate. Am oftat. E mai rau…

-Doar mergi mai departe pentru a primi o nota buna si apoi voi vorbi eu cu el, Bells. Bine?

Am scrasnit din dinti si am inceput sa imi mananc lasagna. Domnul Marshall e stupid. Nu mai pot astepta pana saptamana viitoare cand am putea „negocia”.

Edward POV

Drumul spre casa cu Alice a fost tacut…pana acum:

-De ce, Edward? A intrebat linistita.

-De ce ce?

Alice ofta si a ezitat putin ca si cum se gandeam cum sa o spuna.

-De ce esti asa?

-Nu am inteles. Am spus dandu-mi ochii peste cap.

-Asta e ceea ce vreau sa spun! Striga Alice. De ce esti atat de nepoliticos? Deci…imatur si…pur si simplu patetic.

-Ouch. I-am spus, ranit. Dar, sincer, Alice, nu stiu ce vrei sa spui.

-Ba stii. a spus ea. Bella mi-a spus totul. Totul despre prietenele tale, atitudinea ta…totul. Tu niciodata nu ai fost asa. Vreau doar sa stiu de ce il intristezi pe Carlisle in asa fel. Nu face nimic?

-Ba sigur ca face? A incercat orice. Dar s-a dat batut. Pana si profesorii s-au saturat sa ma pedepseasca.

-Nu iti pasa? A intrebat Alice.

Am oftat. Nu vroiam sa ii spun nimic.

-Obisnuiam.

-Dar…? A insistat.

Mi-am inclestat maxilarul; un semn ca nu aveam de gand sa ii spun nimic mai mult pe aceasta tema. Nu sunt dispus sa discut motivele din spatele comportamentului meu cu sora mea.

Alice ofta.

-Stii Edward, a spus ea, trebuie sa te schimbi chiar inainte de a fi prea tarziu.

Am batjocorit cuvintele ei apoi am dat volumul la maxim la radio si am incheiat conversatia pana cand am ajuns acasa.

***

In acea sear

Anunt!

Buna! In primul rand vreau sa imi cer iertare pentru intarziere. Stiu ca am spus ca va aparea cate un capitol la 3 zile. Dar, din nefericire, timp de 2 saptamani sunt foarte ocupata cu scoala, adica dau tezele. Este foarte dificil. Si cred ca majoritatea aveti acceasi problema! Multumesc pentru intelegere!:* O saptamana frumoasa.

Capitolul 2-The project

Edward POV

-Psihologie, Edward. Mi-a spus Mason zambind batjocoritor si trecandu-si degetele prin parul sau intunecat.

-Sau ai putea spune tortura, am oftat eu. Vreau sa spun, serios! Prima zi de dupa vacanta de primavara si au decis sa il lase pe acel terminat sa ne dea un proiect nou!!

Mason de cutremura in timp ce se auzea clopotelul.

-Oh, draga, suntem in intarziere. Am spus eu in timp ce urcam cele 41 de trepte pana la sala de psihologie. Pun pariu ca Marshall nu va fi in sala.

-Pun pariu ca va fi. Este prea nerabdator sa ne spuna ce proiect a mai pregatit.

-Te-ai ales cu un pariu. I-am spus in timp ce am intins mana.

-Fraierule. A spus el strangandu-mi mana.

Am ridicat pur si simplu o spranceana ironica, in timp ce am terminat de urcat scarile. Inaintea usii clasei, am stat cateva secunde in anticipatie, apoi am deschis usa incet. Toti erau imprastiati prin clasa, vorbind.M-am intors nerabdator pe calcaie in directia catedrei domnului Marshall, pentru a o vedea goala.

-Ha, Mason! Imi datorezi 5 dolari, i-am spus intinzand mana.

-Idiotul de Marshall. De ce nu poate sa vina la timp? Bombanea Mason punand 5 dolari in palma mea. Apoi s-a asezat ca de obicei lana actuala lui Sadie Piper Eu am tras un scaun langa Jennifer Dean care arata de parca ar fi putut muri .Mi-am dat ochii peste cap: nu vedea faptul ca ma asezasem langa ea doar pentru ca singurul loc liber din clasa era langa noua prietena a lui Alice. De fapt, inca ma miram vazand ca Bella nu facuse atac de cord din cauza socului de avea pe cineva, practic, vorbind cu ea, ca sa fiu sincer.

Apoi usa se deschise si 10 secunde mai tarziu aparu domnul Marshall.

-Buna ziua clasa. Ma scuzati de intarziere. A trebuit sa mai fac cate ceva pentru noul priect.

-Care este proiectul, domnule? Am intrebat.

-Ah, domnule Cullen. Ce bine ca ai intrebat tu. Ce dracu? Tipul niciodata nu are logica.

-Ai sa ne spui atunci?Am intrebat nepoliticos.

-Sunt obligat. Dupa cateva secunde, pe perete a aparut un slide-show. Cuvantul…Ma facea sa ma simt nesigur: Casatorie. Nu ma intelegeti gresit, totusi, dar chestiile oficiale si de durata lunga nu sunt exact tipul meu. Eu prefer aventuri de o noapte, nu nunti mari si albe. Chiar speram ca Marshall nu vorbea serios.

-Acestt cuvant. Ca sa fiu mai clar, fiecare se va ”casatori” cu un coleg sau colega.

Am vazut cum toate fetele si-au intors privirea spre mine. M-am intors sa caut o fata cu care nu m-ar fi deranjat sa ma ”casatoresc”. Speram sa fie metaforic. Dupa o zi, as divorta.

-Pot sa ma insor cu Mason, domnule? Am intrebat.

-Vei fi asociat cu o fata, Cullen. A spus Marshall.

-Ei bine…Ce spuneti de Mercy, domnule? Am ales una buna inainte sa fie luate toate. Maxilarul lui Mercy a cazut si se uita la mine increzatoare. I-am facut cu ochiul.

-De fapt, Edward, v-am ales eu perechile. Inainte sa va spun perechea, am sa va dau mai multe detalii. Practic, va trebui sa traiti cu partenereul de vineri pana la sfarsitul mandatului…

-Dar asta inseamna 5 saptamani! Am protestat eu.

Da, stiu asta, Edward. A treia saptamana veti avea o „pauza” de la partenerul sau partenera pentru a vedea cat de diferita va fi viata voastra. Acest proiect are scopul de va face sa interactionati cu oamenii. Casatoria este despre incredere si intelegere. Considerati-va norocosi ca acest proiect are doar 5 saptamani deoarece o casnicie dureaza o eternitate.

-Deci, cum spuneam. Veti locui cu partenerul cum fac si cuplurile normale.

-Asta include si…? A intrebat Mason, dar inainte de a pronunta cuvantul pe care il urasc toti profesorii inafara de cei de biologie, Marshall l-a intrerupt.

-Daca esti atat de disperat sa incluzi acest aspect eu nu te pot opri dar va sfatuiesc sa va protejati.

I-am ranjit lui Stench peste banci.

– Deci…, isi drese glasul Marshall, veti trai impreuna si veti petrece cat de mult timp posibil impreuna. Eu va voi da un caiet special in care va veti scrie sentimentele si si experientele voas….

– Ca un jurnal? am vrut eu sa aflu.

– Veti inceta odata sa ma intrerupeti? tipa Marshall. Apoi inghiti in sec.

– Mda, cam ca un jurnal. Nu trebuie sa scrieti mult, dar la sfarsitul proiectului minim 10 pagini trebuie sa apara completate, aproximativ 2 pagini pentru fiecare saptamana, asta incluzand saptamana de separare in care va trebui sa scrieti despre cum v-ati simtit fiind departe de „jumatatea” voastra.

-Liberi. Am intrerupt din nou, dar Marshall m-a ignorat.

– Scrisul nu poate fie enorm si daca va fi totusi asa va voi cere sa-l refaceti. Eseul va fi notat si da, conteaza foarte mult pentru medie, asa ca fiti atenti.

Cu ultimele cuvinte se uita sugestiv la mine, si apoi la Maon pentru o secunda.

– E clar?

– Da, domnule Marshall, am spus toti.

-Corect. Acum, va voi spune cine va fi sotul sau sotia voastra pentru urmatoarele cateva saptamani. Cand va spun numele, ridicati-va si apoi asezati-va langa partenerul vostru, spuse Marshall distras, Rasfoi cateva hartii si incepu sa citeasca:

– Daniel Jackson si Megan Bailey. Am vazut cum Megan a rosit in timp ce Daniel i-a facut cu ochiul. Mi-am dat ochii peste cap.Seth Hunter si Amy Walker. De data asta, Amy se stramba si ma privi cu parere de rau. Tot ce pot sa spun este ca mi-e mila de Seth. Kyle Barlow si Gabby Wilmott. Rob Wilson si Calleigh Archer. Samuel Douglas si Emilie Parker.

Dupa cele spuse pana acum, nu parea sa fie nici o ordina alfabetica a numelor, erau pur si simplu la intamplare. Nu puteam sa imi dau seama cu cine urma sa fiu repartizat.

-Mercy Jameson si Peter Richards.

Firar! S-a dus si alegerea mea.

-Mason Roberts si Heidi Pickford.

Am zambit la Mason care s-a strambat. Nimic nu putea fi mai rau decat sa fii repartizat cu o fosta.

Si apoi a fost citit numele meu.

-Edward Cullen si…

Toate fetele ramase au intepenit si au ascultat cu atentie.

Dar numele care parasi buzele domnului Marshall nu era cel care vroiam sa il aud. Asta era o situatie mult mai rea decat sa fii repartizat cu o fosta. O situatie care ma facea sa imi retrag toate comentariile gen : Marshall este pasnic.

-Isabella Swan.

-Ce??? Am strigat dar nu am fost singurul. Au facut toti liniste si s-au intors sa se uite la Bella. Ei bine, asta a fost domnisoara stie tot tipand la profesor.

Bella POV

Nu, nu ,nu! Dintre toti baietii din clasa eu trebuia sa ma ”marit” cu asta! Ce dracu gandea domnul Marshall?

-Ce??? Am tipat fara sa gandesc.

Un zambet care arata clar ca se asteptase la o asemenea reactie rasari pe fata domnului Marshall.

– Domnule Cullen, domnisoara Swan daca aveti o problema, v-as ruga s-o discutam dupa ore. Inainte de asta, Bella, va trebui sa te muti.

Nedorind sa incalc dorintele unui profesor, mi-am strans cartile si m-am asezat lana Cullen. Eu injur rar, dar asta este o ocazie speciala.

-Ce idiot, murmra Edward pentru sine. Sa ma repartizeze cu mica, stupida, enervanta, Si…

– Uite care-i treaba, am sasait eu. Urasc situatia asta la fel de mult ca si tine, bine? Asa ca taci din gura si resemneaza-te.

Arata socat ca i-am vorbit pentru o secunda, dar apoi a spus

– Probabil patetica mea sora ti-a insuflat curaj?

– Poate, am pufnit eu, sau poate ca imi doream sa iti spun asta de cand lumea.

Isi inclesta dintii.

– Cand se termina lectia, ii cerem lui Marshall sa schimbe partenerii.

– Va fi placerea mea, Cullen, am spus eu scurt.

– Foarte bine, Swan, pentru ca eu nici macar nu am sa ma prefac ca sunt casatorit cu tine. Niciodata. Mai bine sunt mancat de animale salbatice. Si daca te asteptai sa fac asta pentru o nota atunci te inselai…

– Oh, nu te ingrijora. Nu astept inteligenta de la cineva ca tine…

-Si ce ar trebui sa insemne asta? A spus holbandu-se la mine.

Am zambit dragalas.

-Oh. Nimic.

Nu a mai spus nimic si a continuat sa se planga.

Domnul Marshall a terminat de citit numele si apoi a inceput sa ne explice ce mai avem de facut pentru acest proiect ridicol. Asteptand sa prinzi peste ar fi mult mai interesant decat asta. Spre surprinderea mea am ignorat profesorul si mi-am petrecut timpul ramas din ora implicata in concursul de priviri cu asa zisul meu ”sot”.

Cand clopotelul suna intr-un sfarsit, iar elevii se grabira afara din clasa, numai Mason se obosi sa se uite spre Edward si spre mine care stateam, fierband, in fata catedrei domnului Marshall. L-am auzit chicotind spre Edward inainte de a iesi.

Domnul Marshall se intoarse spre noi imediat dupa ce usa se inchise:

– Este vreo problema?

– Mai intrebati? fumega Edward. Eu nu ma ”casatoresc” cu ea.

– Imi pare rau Edward, dar ea este cea cu care te-am repartizat, spuse domnul Marshall.

– N-as putea sa ma casatoresc cu cineva pe care nu dispretuiesc?

– Nu, Cullen. Partenera ta este Bella si nu poti face sau spune nimic ca sa imi schimbi decizia.

Fu randul meu sa vorbesc.

– Dar domnule Marshall… nu este corect…

El se uita spre mine cu o expresie amuzata.

– Nu credeam ca am sa prin ziua in care urma sa te vad discutand hotararile unui profesor, domnisoara Swan.

– Mda, dar situatia este ridicola, am spus eu. Il urasc si el ma uraste. Casatoria nu era despre doi oameni care traiesc o eternitate impreuna, iubindu-se?

– Ei bine, va trebui sa invatati sa va intelegeti, spuse domnul Marshall.

– Dar… incepu Edward. Domnul Marshall l-a intrerupt.

– Edward, cred ca acest proiect te va ajuta.

– Ajutor? exploda el. Sa ma ajute? Domnule, ce aveti in minte?

Domnul Marshall chicoti.

– Nimic, Edward. E doar ca chiar cred ca o va face.

– Dar cum ramane cu mine? am protestat in acelasi timp in care Edward spuse:

– Casatorindu-ma cu ea nu are sa ma ajute.

– Ok, uitati cum vine treaba. Oficial, proiectul incepe vineria asta. Vinerea urmatoare vom vorbi si daca veti dori neaparat schimbarea partenerilor atunci am sa reconsider…

– Schimbarea partenerilor? sugera Edward plin de speranta.

– Nu. Dar voi considera o negociere.

Edward facu o mutra de catelus.

– Acum, plecati acasa si bucurati-va de ultimele voastre zile in singuratate, spuse domnul Marshal si ne arata usa.

Am oftat in acelasi timp, si ne-am indreptat spre usa. Edward o deschise si iesi primul, unde Mason il ataca imediat:

– Deci?

-Va va trebui sa va intelegeti unul pe celalalt” il cita el batjocoritor pe domnul Marshall.

Ugh, care e problema lui?

Mason rase.

– Ghinion, frate!

– Sunt chiar aici, stii, am spus eu repede.

– Oh, stiu asta, spuse Mason. Se intoarse si imi facu cu ochiul. Deci, ce crezi ca va iesi din relatia ta cu Edward?

– Asta era o gluma? am marait eu intrerupandu-l.

– Nu, rase Mason.

– Atunci, in cazul asta, acest obiect va fi singurul la care voi pica, am spus eu taios. Intentionat.

Cu aceste cuvinte m-am intors spre calcaie si am inceput sa cobor scarile. L-am auzit pe Mason spunand:

– Ooh! Dar l-am ignorant. Ratat.

Am iesit afara ca o furtuna si in timp ce ma indreptam spre masina am auzit pe cineva strigandu-ma

– Ce? am tipat nervoasa in timp ce ma intorceam sa ma uit la persoana din spatele meu. Am incercat sa-mi tin nervii pe mai tarziu, vazand cine ma strigase.

-Oh. Buna Alice.

-Ce e cu tine? A intrebat?

-Nu vei ghici niciodata ce proiect avem la psihologie. Am spus, scuturandu-mi capul nervoasa.

-Deci nu ati urmarit pesti?

Am oftat.

-Huh. As vrea eu.

-Wow. Trebuie sa fie rau.

-Cuvantul ”bad” spus de 26 de ori nu ar acoperi cat de teribila este situatia. Am mormait eu.

-Deci este rau rau rau rau rau rau rau rau rau rau rau rau rau rau rau rau rau…Incepuse Alice sa numere pe degete.

-Da Alice, am inteles. Am intrerupt-o. Este super rau.

-Deci ce este?

-Trebuie sa…Am inceput eu, dar am fost intrerupta.

-O! Sora lui Edward! A tipat Mason din partea cealalta a parcarii. Las-o pe sotia lui Edward in pace!

M-am uitat spre el la timp sa il vad pe Edward trantindu-l pe Mason cu fata de pamant si apoi grabindu-se spre Volvo-ul lui.

Alice ridica dintr-o sprancenea, confuza.

– Sotie?

– Trebuie sa ne prefacem a fi „casatoriti” cu cineva din clasa. Si norocul meu teribil a facut ca sotul meu sa fie porcul acela stupid.

In loc sa ma compatimeasca si sa ma consoleze, Alice ma surprinse chitaind incantata:

-O Doamne! Ce tare! exclama ea. Asta inseamna ca esti cumnata mea!

– Alice! am gemut eu. Nu m-ai auzit bine sau ce? Va trebui sa ma prefac a fi casatorita cu Edward!

– Oh, se stramba ea de abea acum intelegand implicatiile idiotului de proiect. Macar nu e pentru totdeauna, medita ea in continuare. Eu trebuie sa fiu sora lui pentru toata viata mea.

– Pe tine nu te uraste! am spus eu.

– Nici pe tine, replica Alice.

Deodata, huruitul unei masini argintii ne intreupse si geamul dinspre scaunul soferului se lasa in jos.

– Haide, Alice, spuse Edward morocanos.

Ea isi dadu ochii peste cap si zambi ironica.

– Ne vedem maine, spuse ea si incepu sa mearga spre locul pasagerului, dar se opri si se intoarse spre mine.

– Practic, cand incepe acest proiect?

– Vineri, am raspuns ignorand privirea criminala a lui Edward.

– Vin-o la noi prima data. Asa nu va mai trebui sa-i dau idiotului de colo nicio atentie! Alice ranji. Va fi ca o petrece in pijama!

Am oftat.

– Sa fiu sincera Alice, ma gandesc sa las balta proiectul si sa pic la psihologie.

– Nu esti singura, murmura Edward aproape imperceptibil.

– Nu vei face asta, prezise Alice deschizand portiera. Poate nu este chiar atat de rau. Nu va v-a omori sa incercati.

Nu i-am mai raspuns, asa ca am dat din cap si am fluturat mana inainte sa ma intorc si sa ma urc in masina mea pentru a ma intoarce acasa pentru ultima data ca o fata singura.

:|

Buna! Inteleg ca sunteti incurcati, de aceea am sa va explic. Eu nu am copiat in niciun fel fanficul lui Andru, ci ea s-a inspirat din cel pe care il traduc eu. Este posibil ca primul capitol sa semene. Va rog frumos intelegeti ! Sper ca acest subiect sa fie inchis. Multumesc.

Capitolul 2 maine.